sa nu-mi judece nimeni iubirea
caci ea il cheama pe iubitul meu
sa vina din nou la mine
din negura uitarii.
Sa-si aminteasca de noi
amandoi
de clipele noastre
de sufletul din care ne-am rupt
spre a fi doi
ca intr-un joc
sa ne regasim mereu
reintregindu-ne
in infinit...
sa nu judece nimeni
iubirea din inima indragostitului
ce cheama mereu
caci liniste nu are
aceasta inima e sortita focului etern
al iubirii ce nu se stinge.
Vino, iubite,
recunoaste-ma acum
si nu mai ezita nici o clipa.
risca sa nne intalnim
chiar daca vom arde impreuna
mistuiti de prezenta celuilalt

La multi ani, iubirea mea.

    Mi-e sufletul plin de prezenta ta. Te simt atat de aproape incat mi-i se pare imposibila departarea fizica dintre noi. Este ca si cum aceasta departare este o iluzie si realitatea este prezenta noastra impreuna, continua. Iubirea mea, iubitul meu etern, pace si lumina in noul an. Te imbratisez, frumusete a inimii mele. Buna dimineata, iubite. Iti doresc un an nou sublim, oriunde esti si orice faci sa te simti permanent imbratisat suav si ocrotit la fel ca doua aripi de inger ce te impresoara in dulce si arzatoare dar blanda Lumina.
     Poarta-ma in inima si-n gand astfel intr-o zi ne vom reintalni si pe acest pamant, in aceasta viata. Te-am intalnit in rai, candva, demult. Te astept.

Te port in inima asemeni unui cantec.

 S-ar putea sa nu te intalnesc toata viata sau sa vii ca un miracol viu incununandu-mi cu prezenta ta existenta mea efemera. Tu dai sens infinitului, fara tine nu as crede in Eternitate. Doar gandul la tine imi umple inima de un asemenea extaz incat ma simt extinzandu-ma in toate universurile cunoscute si necunoscute, cuprinzandu-te, absorbindu-te si... nascandu-te din nou si din nou. Undeva, la un moment dat, in aceasta lume, te-ai nascut, ai venit pe lume surpriza vie tuturor, frumusete a Creatiei. Acelui moment, acelui copil-bebelus ii urez "bine ai venit pe lume". Fie ca cuvintele mele de acum sa strabata timpul si sa te cuprinda in bratele sale iar tu, pruncule, sa stii, sa cunosti ca esti iubit, ca ai o iubita ce te asteapta de foarte mult timp si sa ai incredere ca undeva, candva, ne vom intalni.
Nu e nevoie sa imi spui nimic. Doar ia-ma de mana zambindu-mi. Daca cumva, din cauza lungii asteptari as putea sa nu te recunosc, ochii mei fiind umbriti de lacrimile nesfarsite, saruta-mi ochii bland si ai rabdare. Intr-o zi, satula de atata privit spre soarele cu care credeam ca semeni, voi cobori privirea spre pamant si te voi vedea alaturi de mine, incurajandu-ma...
In iubire nu fortezi niciodata. In iubire arzi intens, bland, tacut la un asemenea nivel incat focul acesta sublim apare si in inima celuilalt. Pasarea Phoenix nu e doar nasterea din propria cenusa ci este si renasterea in celalalt cu care una esti.
Gandul la tine, iubite, ma face sa simt cum aripi mari mi-i se deschid pe spate si se intind in infinit vibrand usor. Sagetile lui Cupidon sunt toate infipte in mine, da i-am rapit toate sagetile si doar gasirea ta i-i le va reda lui. Lipsa intalnirii noastre ne-a facut responsabili de lipsa unui mare grad de iubire din univers. Haide sa daruim din nou lumii Iubirea, vino sa incununam Cerul cu frumusetea intalnirii noastre, destin fiintat de la inceputurile creeatiei.
Ce cuvinte te-ar convinge? Ce sentimente ar creea drum de foc spre mine? Am sa iti scriu, te voi chema mereu prin toate metodele vietii.
Noapte buna, iubitul meu. Fie zana somnului sa iti tese calea spre inima si casa mea. Vino la mine.

Vor citi si altii pe aici

insa frumusetea din sufletul meu tie, multasteptatule, vreau sa ti-o daruiesc.
Ma gandesc uneori la tine si zambesc. Ce mult voi zambi cand voi fi cu tine! Cantecele cerului sunt creeate de catre indragostitii ingemanati in iubirea lor. Ascult in tacerea noptii ninse cantecul nostru ce ne apropie unul de celalalt, cantec tacut in noapte acum ce imi poarta pasii in visele tale. Te iubesc, iubite. Sper ca aceste soapte sa iti trezeasca pe obrajii dulci adormiti acum bobocii de zambet. esti iubit, iubirea mea! Ai incredere! Noapte buna, adorate.
Prea mult oare?... insa asta simt... iar tu ma cunosti, ma accepti, ma iubesti exact asa cum sunt-si crede-ma ca urmaresc sa fiu din ce in ce mai frumoasa pentru tine.

Azi am invatat ceva esential, nou

Iubirea inseamna sa pastrezi intimitatea celuilalt, sa ii lasi totodata spatiu de miscare, sa ii respecti zona sa confortabila. Iubirea inseamna nu doar libertate dar si sa nu deranjezi!
Pe vremuri aveam o prietena cu care impartaseam absolut tot ce traiam. Persistenta acestei incapatanari a noastre de a ramane fidele acestei atitudini mie mi-a facut rau intr-un final, nu am mai perceput corect anumite aspecte nu doar din viata ci si din iubire. S-a pervertit intr-o tendinta obsesiva de a afla si a intelege tot ce vrea, face si traieste celalalt. Propria mea fiinta nu a mai contat ci s-a proiectat in existenta celuilalt, traind prin celalalt.
In tot acest timp cautam iubirea si nu intelegeam de ce nu puteam trai plenitudinea ei intr-o relatie in care sa ne impartasim reciproc. Frumoasa sunt, sanatoasa asa ma stiu, inteligenta(cat de cat si in crestere) sunt, ce lipsea?, unde greseam? ma tot intrebam. Acum stiu. Nu i-am permis celuilalt sa existe independent de mine. Aveam bolnavicioasa idee ca in iubire, asa cum fusesem invatata (sau cum asimilasem cine stie de unde ideea care mi-a placut teribil), cei doi devin unul si in atare situatie se depersonalizeaza, devin un gand, un suflet, un spirit. Mda, devin intr-adevar dar cu totul altfel decat crezusem eu. M-am uitat recent la un serial-Cautatorul Adevarului (Legend of the seeker-fac si reclama gratuita se pare!..) in care cei doi protagonisti aveau grija unul de celalalt insa in acelasi timp se respectau profund si am inteles si prin prisma acestor exemple tragand concluzia neasteptata: Nu-mi mai respectam defapt perechea! Trebuia sa stiu tot (pe fata sau prin alte metode) despre celalalt. Cat de mult greseam! Credeam ca era vorba de sinceritate si iubire cand defapt devenise posesivitate! Da, iubitul meu era propria mea posesiune asupra careia aveam drepturi depline! Cumplit! Nici macar nu imi dadeam seama, vroiam atat de mult sa imi implinesc propriile credinte incat nu realizam ca ma minteam in mod oribil.
Am fost sclava acestor prostii multa vreme. Astazi abia m-am trezit la realitate.
De ce iti scriu asa ceva, iubitul meu? Pentru ca 1. vreau sa ma cunosti asa cum sunt defapt in realitate (fara proiectii) si 2. pentru ca daca nu ma transform urgent si profund nu am sanse prea mari sa mai fiu cu tine atunci cand ne va da viata sansa sa fim impreuna si nu vreau sa trec pe langa tine sau tu pe langa mine fara sa ne recunoastem-ar fi ingrozitor, nu crezi?...
Legat de punctul doi de mai sus, fratele meu la un moment dat cand venise in camera unde infocate discutam 3 prietene despre sufletul pereche, ne intreaba din marginea usii: ce ati facut sa va meritati sufletul pereche? dupa care se intoarce brusc si pleaca.
Noi.... socate! Nici macar nu ne-a trecut prin cap vreodata!!!! ca trebuie sa facem ceva ca sa meritam sufletul pereche, ni-i se parea ca fiind un bun al nostru de la sine inteles si ca cineva-nu zic cine... este extrem de vinovat ca nu ni-i l-a adus deja pe tava!!!
Dragul meu, cred ca si tu te-ai revoltat la un moment dat de ce nu mai apar si pe unde .... sunt! Dar... intalnirea noastra se castiga prin merite interioare si multa munca cu noi insine.
Caci nici unul din noi doi nu cred ca vrea un ratat, o fiinta superficiala si decazuta, un bolnav psihic, un schilod fizic sau sufletesc langa ea/el. Perechea doar e printul-printesa din povesti, zana cea buna, ingerul mult asteptat.
Of... eterna poveste! Cat de mult ne mintim si traim visand uitand sa mai traim Realul...
Cat de mult inca ma mai mint, iubitul meu drag!.. Sper sa ma gasesti in Adevar, pe deplin sincera si intr-adevar Printesa(Regina)-Inger(Serafim ca ii prefer)-Femeie.......
Ei, gata, inchei pe azi, e tarziu! Cu ocazia asta am gasit si un nume nou care imi place: Serafima! Candva a fost numele unei sfante a carei poveste am gasit-o aici: http://paginiortodoxe.tripod.com/vsiul/07-29-sf_serafima_fecioara.html Pacat ca s-a terminat dur. Dar sufletul i-a fost castigat.

Plutind deasupra norilor

Ma inalt deasupra norilor in asteptarea ta si privesc adancimile pamantului si cerului. Unde esti, iubirea mea? Incotro te-au purtat pasii pe cararile vietii? Ce stea te ocroteste, dragul meu drag? Intunecimi si lumini vad de la aceasta inaltime. Sunt singura cu cantecul inimii noastre pe buze, noi doi suntem una, tu esti in mine si te astept.
Privesc in sus spre Dumnezeu. Il vad prin ochii tai ascunsi inca vederii mele. Si totusi stiu ca sunt albastrii ca cerul, verzi ca padurea, negrii ca universul si plin de stralucire ca el, caprui ca pamantul si aurii ca si soarele. Iubitul meu, acolo de unde esti acum, priveste spre cer la rasarit si vei vedea ochii mei zambindu-ti, chemandu-te. Sunt eu, iubita ta care te cheama si te asteapta. Poeme de lumina si sunet inchin spre tine, o, iubirea vietii mele, iubirea eternitatii mele, asculta-mi inima, asculta-mi chemarea, gusta-mi dorul si uniindu-l cu dorul tau adu-ma la tine asa cum si eu te aduc la mine, spre mine.
 Te iubesc.
Lacrimile de dor s-au transformat in paraiase. Vezi, iubitul meu, cand te scalzi in mare, in ocean, daca il gusti, sarea de pe buzele tale este dorul meu materializat. Inoti in lacrimile ce te poarta spre mine. Inchide ochii, iubite. Inchide ochii in timp ce apele oceanelor lumii te saruta cu buzele mele. Petalele de flori ce ti-I se astern in cale cand te plimbi la inceput de vara pe cararile tale, sunt mesajele mele de iubire ce te invaluie. Saruta-le, iubite si aduna-le la pieptul tau caci eu, iubita ta, ti-I le asez impreuna cu pletele mele-covor tainic zburator ce te poarta pe raze nestiute spre drumul meu. Dragul meu, cand ajungi la vreo rascruce, opreste-ti pasii putin si uita-te cu atentie in jur-s-ar putea sa apar de nicaieri purtata de aripi de inger spre bratele tale. Frumosul meu suflet, cand te afli pe varf de munte scruteaza zarea, sunt acolo, zambindu-ti, asteptandu-te, fidela mereu promisiunii catre tine. Te astept si stiu ce vii spre mine. Fiecare pas pe care il faci pe calea ta te apropie de mine daca ma porti in gandul si inima ta iar de nu… te indepartezi tacut si repede intampinand uitarea eterna. Te rog, iubite, te rog mult de tot, aminteste-ti: inainte de a ne naste ne-am promis unul celuilalt, ne-am promis sa ne revedem, ne-am promis ca din momentul in care ne intalnim sa nu mai permitem la nimeni si la nimic sa ne mai desparta vreodata. Sunt iubita ta si imi tin promisiunea. Ai incredere in mine, iubite. Chiar daca nu am reusit inca sa ne intalnim toti acesti ani, ai incredere, ne vom intalni si ne vom recunoaste din nou si din nou, la infinit, oricate incercari ar fi sa trecem.
Iti aud glasul in noapte, iti aud suspinul in zi. Stiu ca ma chemi, iubite. Sunt aici, ai incredere in mine. Te caut plutind pe sub nori, te caut plutind printre nori, te caut privind pe deasupra norilor in zare. Te astept. Iubitul meu, bucura-te: suntem amandoi aici, pe pamant! Iar daca cumva va fi sa nu ne regasim niciodata in aceasta lume, te voi cauta intreaga vesnicie, in toate universurile, in toate raiurile ceresti si voi merge pana la Dumnezeu sa-l implor sa ne reuneasca din nou de asta data etern. Te iubesc, da, te iubesc.

Iubitul meu

      Iti dedic tie toate aceste randuri-ganduri si trairi. S-au adunat, s-au format in timp ce te asteptam. Mi-ai spus ca ne vom reintalni dar oare te-ai referit la viata aceasta sau la o alta din Eternitate? Timpul si spatiul ne-au tinut departe unul de celalalt si, ma iarta, poate am uitat unele din cuvintele tale, din vorbele tale pe care mi-i le-ai incrustat in inima. S-a depus crusta amarnica a timpului peste scultura chipului tau din sufletul meu. Te cioplesc din nou si, impreuna cu chipul tau din vesnicie ma arunc si eu in alchimicul foc sperand sa redevin aceea pe care o stiai candva spre a ma regasi aceeasi care ti-am promis ca voi ramane intreaga eternitate.
      Cand m-am nascut venisem dupa tine, sa te regasesc Nimic altceva nu m-ar fi facut sa ma nasc din nou in afara chemarii tale. Iata, sunt aici, tu? Unde esti? Stiu, iubite, stiu ca in inima mea imi vorbesti. Stiu de asemenea ca nimic nu ne poate separa vreodata caci noi suntem uniti dintotdeauna. Asa am fost creeati la inceputuri si asa vom merge din nou la Tatal care ne asteapta plin de rabdare si bunavointa. si totusi, iubite, ni-i s-a dat un corp pentru ca sa ne regasim. Ni-i s-a dat un suflu ca sa ne respiram unul pe celalalt, ni-i s-a dat o inima ca sa ne topim unul in celalalt, ni-i s-au dat doua corpuri ca sa le unim.
     Sublimul meu iubit, te astept si te chem sa apari ca o minune intre minunile acestei lumi. Te chem si te invoc in numele iubirii eterne a tuturor indragostitilor. Vino la mine. Acum.
     Chemarea mea stiu ca o auzi. Sunt convinsa ca acolo unde te afli acum inima ta tresare si aripile tale tainice se deschid. Sunt aici, priveste in inima ta drumul pe care ti-l astern in fata. Paseste cu incredere. Fii plin de curaj, cavalerul meu, printul meu, regele meu, ingerul meu. Asculta muzica misterioasa ce te impresoara acum, ea iti vorbeste despre mine. Uita tot ce stiai inainte despre iubire, despre tine, despre mine si renaste ca Pasarea Phoenix un Om nou. Acesta este miracolul pe care ti-l aduc, pe care l-am purtat in mine atata timp, pe care l-am grijit si acum, iata, ii dau viata pentru tine: cadoul meu pentru tine este Renasterea prin doi intr-Unul.
       Deja, dupa atatia ani, tu ai acumulat experienta si ai aprofundat taine de aceea am incredere in simplitatea recunoasterii mele de catre tine. Iubitul meu, doar tu, din toate fiintele acestui pamant, doar singur tu ma poti recunoaste cu adevarat. Doar intalnirea inimilor noastre poate trezi focul cel vesnic viu al inimilor noastre. Sunt domnita ta, printesa ta, regina ta, ingerul tau, promisiunea ta. Vino la mine, te chem din uitare, te chem trezindu-te din amorteala amagirilor. Vino. Sunt aici. te astept si crede-ma-asa cum si eu o stiu si tu o stii: nici macar o singura clipa, cu nici macar un singru atom nu am fost vreodata despartiti. Te iubesc.