Uneori vad cum in mine incetul cu incetul apare o scadere a sperantei de a ne intalni si contopi cu adevarat unul in altul asa cum visez. Dar aceasta este doar din cauza asteptarii care inca se mai prelungeste.
Mi-e dor de tine, mi-e dor sa fiu cu tine si dorul acesta... offf, da, dorul acesta ma termina uneori si ma face sa cred ca mai am de asteptat pana sa te revad mult mai mult decat este in realitate timpul departarii noastre.
Mi-e gandul doar la tine, stii? Imi vine sa te caut mereu, sa te bat la cap continuu, sa iti spun clipa de clipa cat de mult, cat de aprins, de aprig te iubesc. Si vreau sa iti spun si sa te oblig aproape sa intelegi ca doar eu te pot iubi astfel, nimeni de pe pamant la fel ca mine. Si observ si imi vine sa rad si ma rusinez. Caci te iubesc cu patima in acelasi timp si aproape cu teama. Dar de ce m-as teme, iubite scump cand noi suntem deja una din eternitate? Cine ne poate desparti? Doar noi insine putem, nimeni altcineva. Si orice teama as avea ar fi o lipsa oribila de incredere in tine si in iubirea ta si nu mi-as ierta sa simt asa ceva. Este ca si cum tie ti-ar fi teama ca intr-o zi nu te-as mai putea iubi si este imposibil asa ceva caci noi doi una suntem.
Dar mi-e dor si gandurile acestea continue la tine ma tulbura. Vreau sa te simt, iubirea mea, vreau sa traiesc iubirea pentru tine, iubirea noastra si nu sa o gandesc!
Vreau sa te iau in brate si sa ma strangi la pieptul tau strivindu-mi buzele sub sarutarea ta tandra si frenetica totodata. Stii ce vreau... Tot ce-i mai frumos imagineaza-ti caci aceasta imi doresc si eu...
Ma topesc de dorul tau, iubirea mea, minunea mea! In clipa aceasta cand iti scriu, iti tresalta oara inima de un tainic suras? De o misterioasa chemare?... Da, iubite, simte-ma caci te chem sa vii la mine de oriunde te-ai afla. Inima mea suspina dupa tine la fel cum sufletul tau a tanjit de atatia ani dupa mine. Vino, iubite sa ne reintalnim!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu